Burghetu Burbaia

comüne lìgüre inta pruvéincia 'd Lisandria
NV
Sta pàgina l'è scrita in nuvaize
Descrisción dei paìze secundu u testu inta pagina
Ei paîze dei Burghètu inta Val Burbàia vistu da l'òtu (ciàintru stóricu)

Geugrafîa

Ei Burghetu, pü antigamainte Buighetu (Burghet Burbaja in piemuntaize, u Burghetu in lìgure) l'è in comüne italiàn inta pruvéincia 'd Lisandria, in Piemónte, e u s' trêuva a-i prinçipiu da Val Burbàia. Ei Burghètu l'é 'n cumüne ch'u gh'ò i seguainti frasción: Casté, Serài, Suràigu, Iüvé, Munesté, Munteggiu, Persi, Rivarussa, San Martìn, Surli e Ture.

Stória

Ei vègiu nume dei Burghètu u se scuntra pe a prima vóta inte 'n docümaintu dei 1319, i l' ciamaiva Burgum de Aymerixiis o Burgus Aymericorum.[1] Burghètu l'è na paróla tedèsca (Burg) che a vêu dî casté. E difatti u gh'éa in casté ch'u l'è lübió int'ei Burbaia tanti òni fò dopu n'aluvión[2]. Aimerigo l'éa 'n viscunte ch'u rapresentaiva ei vèscuvu-cunte id Turtón-a. Dopu Aimerigu ei Burghetu l'è stó guvernó da-a famìa di Lünati féin ai XVIII séculu[3].

L'éa cuntruló da-u Ducòtu 'd Milàn, l'è 'ndó sutta ai Savoia int'ei 1748 e l'è stó pòrte da Repüblica Lìgüre (che a l'ëa sucedüa a-a Repüblica id Zena) da-i 1797 a-i 1814. Int'ei 1805 l'aiva ocüpó - inmè tütta l'Italia - i trüppe françaizi 'd Napuleón. Int'ei 1815, dopu ei Cungresu 'd Vienna, quande che a Repüblica zenaize l'è stò scancelò, Burghetu l'è 'ndó intu Regnu id Sardegna, e precisamainte inta pruvéincia id Növe ch'a l'éa pòrte da División id Zena. Dopu l'è stó pruvéincia id Növe fin-a ai 1859, quande ei guvernu piemuntaize l'à creó a pruvéincia id Lisandria. U pâ che u nume originale "Bor" dei fiüme Burbàia (che ai Burghètu i g' disa "gæa") u vö dî "ægua ch'a scura".[4]

Pósti d'interèsse

Prima id rivò ai paìze, arainte a-a strò principòle, u gh'è a géza 'd Sant'Antunéin. Inta facciata u gh'è a dòta dei 1681, mò segûu i l'aiva fòta còrche séculu prima, perchè l'abside l'è in stile rumònicu medievòle[5].

 
Pórta medievòle inta via Caminâ

Int'ei paìze u gh'è incù 'na ture (u ghe n'ëa quatru) dei vëgiu casté, arainte a-a piòssa da géza, e u s' vèga asì a pórta medievòle inta via Caminâ ch'a purtaiva in drainta ai casté[6].

 
Ei Burghètu inta naive

Ecunumîa

Inta campògna inturnu ai Burghètu i cultiva mega, erba médga, gràn, patòte e tumòte. U gh'è incù tanti muón-i perchè 'na vóta i cataiva i bügòti da saida a-i Quò e pöi i gh'daiva da mangiò i fêuie di muón-i e a-a féin i vendaiva i cucùli. U gh'ëa asì 'na fianda ai muìn növu, e forsi i fiaiva anche a saida.

Inchö u gh'è di fòbriche arainte ai paìze: a Sütter, a Tubarg e a Bundy.

Cultûa

Ai Burghètu u s' pòrla incù a lingua lìgüre inta variante nuvàize. A cüzéin-a asì l'è principalmainte lìgüre.

 
N'antîga famîa dei Buighètu a l'inprinçìpiu dei XX séculu
 
Panuròma dei Burghètu inta bòssa Val Burbàia

Lucalitè d'interèsse

Funtan-a, Runcri, Figai.

Feste e fêe

 
Persi e Ture, frasción dei Burghètu

Nóte

  1. Tacchella, Lorenzo: “Borghetto Borbera nella storia dei vescovi-conti di Tortona”. Biblioteca dell’Accademia Olubrense, Genova, 1996
  2. Mons. Goggi, Clelio (1973) “Storia dei comuni e delle parrocchie della diocesi di Tortona”, Tortona, Litocoop
  3. L. Gambaro et al., Borbera e Spinti, valli da riscoprire, Ed. dell'Orso, Alessandria, 1986.
  4. Mons. Goggi, Clelio (1973) “Storia dei comuni e delle parrocchie della diocesi di Tortona”, Tortona, Litocoop.
  5. .L. Gambaro et al., Borbera e Spinti, valli da riscoprire, Ed. dell'Orso, Alessandria, 1986
  6. Mons. Goggi, Clelio (1973) “Storia dei comuni e delle parrocchie della diocesi di Tortona”, Tortona, Litocoop

Âtri progètti

Contròllo de outoritæVIAF (EN244331550 · WorldCat Identities (EN244331550