Arvi o menù prinçipâ
ZE
Quésta pàgina a l'é scrîta in léngoa zenéize
AcLiBr.jpg

A Grafîa adeuviâ a l'é quélla de l'Académia Ligùstica do Brénno

Léngoa latìnn-a
Lingua latina
Roman Empire Trajan 117AD.png
Parlâ in Çittæ do Vatican
Region Impêo Roman (antighitæ)
Çittæ do Vatican
Parlâ da nisciùn (cómme madreléngoa)
Famìggia lengoistega Lengoe indoeuropee
 Grùppo Italico
Léngoa ofiçiâ de Çittæ do Vatican

A léngoa latìnn-a (in latìn: Lingua latīna) a l'é 'na lengoa indeoröpéa do grùppo de lengoe italico-falische.

Nasciûa inta region do Lassio into I milenio primma de Cristo, sta lengoa a s’é difûza 'nte l’Eoröpa òcindentâle a ségoito de conquiste di Români. A l’é a moæ de tùtte e lengoe ancheu definîe “romanse” e a l’é stæta pe secoli a lengoa da coltûa eoropêa. Fin a-o Concilio Vatican II a l’é stæta a lengoa litùrgica da Gêxa Catòlica.   

Ìndice

Scistêma de scritûaModìfica

E letie de l'alfabêto latin derivan da quello grêco òcindentâle (adêuviòu a Cuma), e son a bâze pe-a ciù parte di alfabêti adêuviæ ancheu in Eoröpa, America e Africa (comme quello italian e quello ligure). I grafi òriginâli son questi:

Alfabêto latin antîgo
Letia A B C D E F G H I K L M N O P Q R S T V X

Dòppo a conquista da Grêcia into I secolo a.C., s'êa iniçiòu a adêuviâ e letie grêghe ⟨Y⟩ e ⟨Z⟩ (insemme ai digrafi ⟨CH⟩, ⟨PH⟩ e ⟨TH⟩) pe poei scrîve e paròlle d'òrigine grêga. Donca l'alfabêto latin clascico conprendeiva 23 letie:

Alfabêto latin clascico
Letia A B C D E F G H I K L M N O P Q R S T V X Y Z
Nomme latin ā ē ef ī el em en ō er es ū ix ī Graeca zēta
Prononçia latinn-a (IPA) beː keː deː ɛf ɡeː haː kaː ɛl ɛm ɛn peː kuː ɛr ɛs teː iks iː ˈɡraɪka ˈdzeːta

GramaticaModìfica

O latìn o l'é 'na lengoa flesciva che a l'adêuvia i câxi pe-e fonçioin gramaticâli. I câxi son:

  • Nominatîvo: indica o sogetto da frâze (es: Cornelia pulchra vidētur; Cornélia a pâ bella)
  • Zenitîvo: indica de sòlito un posesso, agendo comme conplemento de specificaçion (es: mīlitēs Caesaris; i sordàtti de Cézare)
  • Datîvo: indica de sòlito o conpleménto de tèrmine (es: Dō gladium Iūliō; Daggo a spâ a Giùlio)
  • Acuzatîvo: indica l'ogetto da frâze (es: Cornelia amat Iūlium; Cornelia ama Giulio)
  • Vocatîvo: uzòu into discorso diretto, indica o conplemento de vocaçion (es: Cornelia, quid fēcistī?; Cornelia, cöse t'æ fæto?)
  • Ablatîvo: o l'è o câxo con ciù fonçioin (conplemento de tenpo, d'agente, caoza, etc.)

NommiModìfica

Into latìn gh'é træ categorîe de nommi: mascolin, feminin e neotro. No l'existe l'articolo

DeclinaçioinModìfica

In latìn existan çinque declinaçioin, e quæ se diferençian pe-e sciortîe do zenitîvo scingolâre:

  • Prìmma: zenitivo in -ae
  • Secónda: zenitivo in -i
  • Tersa: zenitivo in -is
  • Quarta: zenitivo in -us
  • Quinta: zenitio in -ei
Prìmma declinaçiónModìfica

I nómmi feminìn son solitaménte da prìmma declinaçión

Declinaçion de rosa (a rêuza):

Câxo Scing. Plur.
Nom rosa rosae
Zen rosae rosārum
Dat rosae rosis
Acuz rosam rosas
Voc rosa rosae
Abl rosā rosis
Seconda declinaçiónModìfica

I nómmi mascolìn e nêutri son solitaménte da seconda declinaçión

Declinaçión de lupus (mascolìn; o lô):

Câxo Scing. Plur.
Nom lupus lupi
Zen lupi lupōrum
Dat lupo lupis
Acuz lupum lupos
Voc lupe lupi
Abl lupo lupis

Declinaçión de bellum (nêutro; a guæra):

Câxo Scing. Plur.
Nom bellum bella
Zen belli bellōrum
Dat bello bellis
Acuz bellum bella
Voc bellum bella
Abl bello bellis

BigliografîaModìfica

  • Lao Paoletti, Corso di lingua latina. I. Fonetica, Morfologia, Sintassi, Torino PARAVIA 1974, 16ª rist. 1987 pp. 604. ISBN 8839503870
  • Germano Proverbio, Lingue classiche alla prova: note storiche e teoriche per una didattica, Bologna, Pitagora, 1981

Vóxe correlæModìfica