B

ZE	Quésta pàgina a l'é scrîta in zenéize, segóndo a grafîa ofiçiâ

B (minoscolo b) a l'é a segonda letia de l'alfabêto latin. In tante lengoe, conpreize e parlæ liguri, a raprezenta 'n'ocluxîva bilabiâle sonöra /b/, mentre çertidun âtre lengoe l'adêuvian pe raprezentâ âtre consonante bilabiâli.

B
Alfabêto latìn
Aa	Bb	Cc	Dd
Ee	Ff	Gg	Hh
Ii	Jj	Kk	Ll
Mm	Nn	Oo	Pp
Qq	Rr	Ss	Tt
Uu	Vv	Ww	Xx
Yy	Zz
Létie azontîve de parlæ liguri
Ææ	Çç	Ëë	Ññ
Ňň	Öö	Œœ	Řř
Šš	Ṡṡ	Üü

Stöia

Pr egiçio	Bēt fenîcia	Beta grêgo	B etrusca	B româna	beorc runico

B onciâle	B insolâre	B gòtica	B in Antiqua	B româna moderna

A ⟨B⟩ româna a l'êa derivâ da-o beta maioscolo ⟨Β⟩ de l'alfabêto grêgo, atraverso e seu varianti etrusche e cumann-e. A letia grêga a l'êa 'n'adatamento da letia fenîcia bēt ⟨𐤁⟩. O geroglifico egiçio pe-a consonante /b/ o l'êa 'n inmagine de 'n pê co-în schinco ⟨⟩, ma o bēt ("câza" in fenîcio) o l'êa 'na forma modificâ do ⟨⟩ protoscinaitico, probabilmente adatòu da 'n âtro geroglifico ⟨⟩, ch'o scignificâva "câza". S'asomegiâva ascì a-o geroglifico pe /h/ ⟨⟩, ch'o scignificâva "câza" ò "rifuggio".

A-o tenpo di bizantin, a letia grêga ⟨Β⟩ a vegnîva prononçiâ /v/, de mòddo che 'nto grêgo moderno a l'é ciamâ víta (scrîta βήτα). A letia cirillica ve ⟨В⟩ a raprezenta o mæximo son, donca a l'êa stæta svilupâ 'na variante ⟨Б⟩ pe raprezentâ o son /b/ de lengoe slâve. O grêgo moderno no l'à 'na letia pe l'ocluxîva bilabiâle sonöra, e trascrîve sto son co-o digrafo/ligamme consonantico ⟨μπ⟩, mp).

In Inghiltæra, a ⟨⟩ onciâle e a ⟨⟩ semionciâle, introdûte da-i miscionâi gregorien e irlandeizi, aveivan dæto òrigine a-a ⟨⟩ da scrîtûa insolâre. A conquista normann-a de l'Inghiltæra a l'aveiva reizo popolâri e forme semionciâli carolinn-e, che s'êan pöi svilupæ 'nta ⟨⟩ gòtica. In gîo a-o 1300, a distinçion tra maioscole e minoscole a l'êa aomentâ, e e dôe aveivan scignificâti diversci. Dòppo l'invençion da stampa 'nto XV secolo, o Sacro Româno Inpêo e a Scandinavia aveivan continoòu a dêuviâ forme gòtiche, mentre l'Inghiltæra dêuviâva e scrîtûe umanistica e antiqua svilupæ 'nte l'Italia do Rinascimento da 'na conbinaçion de iscriçioin române e testi carolin.

Ûzo 'nti scistêmi de scrîtûa

Ligure

Inte parlæ liguri, a ⟨b⟩ a raprezenta l'ocluxîva bilabiâle sonöra /b/, comme 'nta paròlla bacan.

Âtre lengoe

Tante âtre lengoe dêuvian a ⟨b⟩ pe raprezentâ 'n'ocluxîva bilabiâle sonöra.

Inte l'estone, l'islandeize e o Pinyin cineize, ⟨b⟩ no raprezenta 'na consonante sonöra, ma 'na /p/ sorda, ch'a peu fâ contrasto co-îna /p:/ radogiâ (inte l'estone) ò 'na /pʰ/ aspirâ (into Pinyin, o daneize e l'islandeize) rapresentæ da 'na ⟨p⟩. Inta lengoa figiann-a, ⟨b⟩ a raprezenta 'na consonante prenasalizâ /mb/, mentre into zulu e o xhosa a raprezenta 'na consonante inploxîva /ɓ/, ch'a contrasta co-o digrafo ⟨bh⟩ ch'o raprezenta /b/. O finlandeize o dêuvia a ⟨b⟩ sôlo 'nti prestiti lengoistichi.

Trascriçion fonetica

Inte l'alfabêto fonetico internaçionâle, [b] s'adêuvia pe raprezentâ o föno de l'ocluxîva bilabiâle sonöra. Inti scistêmi de trascriçion fonològica de çertidun lengoe, /b/ a peu êse deuviâ pe raprezentâ 'n fonêma tenoe, no pe fòrsa aspiròu, ch'o contraste co-îna /p/ ciù "fòrte" (ch'a peu avei ciù aspiraçion, tenscion ò duâta).

Âtri ûzi

B o raprezenta anche 'na nòtta de mûxica: inti paizi donde se parla ingleize, a raprezenta a nòtta Si.

Inta scensa di computer, B o l'é o scinbolo do byte, 'n'unitæ de informaçion digitâle.

Inta chimica, B o l'é o scinbolo do bòro, 'n elemento chimico.

Vôxe corelæ

• bé in scia Treccani

Atri progètti

Altri progetti

• Wikimedia Commons

• Wikimedia Commons a contêgne di files in sce B