Dialettu ar̂ascìn

parlò da lengua ligür̂e
(Rindirisòu da Dialétto arascìn)
AA
Sta pagina a l'è scrita in ar̂ascìn, segundu a grafia par̂egiò

L'Ar̂ascìn (Arascìn in zenese) u l'è a varietai da lengua ligür̂e parlò in Ar̂asce e in-te soe frasiui, ch'u fò parte d-u cuscì ditu grüppu d-u ligür̂e de çentru-punente.

Dialettu ar̂ascìn
Ar̂ascin
Parlòu inItàlia Itàlia
Regioîn Ligür̂ia
( Savuna)
Parlànti
Totâle~2.500[1]
Clasificaçión
FilogéneziLengue indoeurupee
 Italiche
  Rumanze
   Rumanze de punente
    Gallu-Italiche
     Ligür̂e
      Ligür̂e de çentru-punente
       Ar̂ascìn
Estræto in léngoa
Diciaraçión universâle di dirìtti umâni, art. 1
Tütti i ommi i nàscen in libertai e i sun par̂eggi in dignitai e dir̂itti. I sun dutai de raxiùn e de cusciensa e i l'an da fò l'ün cun l'autru in cina fraternitai
Difuxùn d-u parlò ar̂ascìn. In blö ciar̂u e zone ch'i g'han d-e caraterìstiche ch'i s'assumeja a stu parlò chì.

Stor̂ia

modìfica

L'ar̂ascìn u s'è evulüu in-te 'na maner̂a citostu indipendènte da-i parlai d-i paisi vixìn, grassie a-a pusisïun destacò e autonuma d'Ar̂asce, che da-u 1540 u l'è stàitu sede de pudestai d-a Repübbrica de Zena. A ogni moddu, e soe primme testimunianse scrite i l'arriva nomma che da-u Növeçentu e i mancan d-u tüttu d-i scriti antighi, segnu de 'na lengua parlò pe seculi ma ch'a nu l'è mai finia sciü papé[2].

In-tu detaiu, i primmi tocchi in-tu stu parlò chì i sun sciurtii d-u 1923 in-scia revista ar̂ascìna Al Mare, cu-a primma pübbricasïun puetica ch'a l'è stàita de l'Ettore Morteo, d-u 1927. In-sce ciü nümer̂i de La voce di Alassio, giurnòle alù sutta a-a diresïun de l'Angelo Geddo, d-u 1947 a l'è sciurtia 'na gramatica ar̂ascìna, oper̂a d-i anni '20 de l'Antonio Elena, ch'u travaiòva in-ta redasïun de Il Caffaro a Zena[2].

Difuxùn

modìfica
 
Cartellu d'Ar̂asce in ar̂ascìn

L'ar̂ascìn u l'è üna d-e varietai d-a lengua ligür̂e parlai in-ta River̂a de Punente e, in-tu detaiu, u se tröva seccie in-tu çentru d'Ar̂asce che in-te soe frasiui, cu-e diferense ch'i ghe sun tra-e burgai ch'i vegnen ancù ciü forti tra frasiui diferenti. In-tu detaiu, e truvammu:

  • Möiu: in-tu parlò d-a ciü grossa frasïun d'Ar̂asce a "ö", seccie quand'a l'è tonica che quand'a l'è in pusisïun pro-tonica, a l'ha piau 'n forte graddu d'avertür̂a tantu da vegnì, in-tu parlò mugnar̂èllu sc-cettu, fina 'na "è", ascürsò se a-u fundu d-a par̂olla[3]. Pe esempiu, proppiu in-tu nomme d-u paise a ö a se dröve tantu che se pö sentì "Mèiu"[4].
 
L'ésciu du maxéllu, in-tu çentru d'Ar̂asce

Tra-i paisi arènte, l'ar̂ascìn u s'assumeia a-u parlò de Laiguéa, dunde, tra-e autre diferense, pe-e tèrse persune se fò üsu d-u prunomme ellu e d-e soe declinasiui in scangiu d-u "lei" generalizau de l'ar̂ascìn[5]. De ciü, i ghe sun de sumeianse cu-e varietai da valò du Lerùn, de stampu arbenganese ma che, pe esempiu, cun l'ar̂ascìn i sun e primme a presentà u pasaggiu de -alt- e -als- in-te [aus] e [aut], carateristica cumün a tütti i posti a punente de sti chì[6].

Scicumme nu gh'é de testimunianse antighe d'ar̂ascìn scritu, u prublema pe-a soa grafia u l'è nasciüu d-u Növeçentu insemme a-e primme pübbricasiui. A l'imprinçippu, cumme in-ti Appunti di grammatica del dialetto alassino d-u 1947, se usòva d-i scistemi arangiai da-u zenese, ma vèrsu a fìn d-u seculu, piandu a esempiu e regule d-u Vocabolario delle parlate liguri, n'è sciurtiu de növe, creai aposta pe l'ar̂ascìn[7].

Grafia par̂egiò[8]
Létter̂e Soi

IPA/AFI

Notte
A a
B b
C k/ʧ
Ç s quande in italiàn u l'è vegnüu "c"
D d
E (É/È/Ê) e/ɛ/eː e serò / e auvèrta / e longa
F f
G g/dʒ
H mütta
I i cu-a dierexi in-ti sufissi -ïun e -ïau
J j üsò in-ti exiti d-u latìn -lj-
L l
M m/ŋ
N ɱ/n/ŋ
O o/ɔ "o" serò/"o" auvèrta
Ò ã son d-a "a" velarizò
Ö ø son d-u françese "eu"
P p
Q ku
R r
ɽ cun prununçia nu vibrante, articulasïun velò
S s/z
SC-C ʃ+t͡ʃ son d-a par̂olla "sc-ciùmma"
T t
U u
Ü y son d-a "u" françese
V v/ʋ
X ʒ son d-u françese "jardin"
Z z quande in italiàn u l'è vegnüu "z" o s'a prununçia a nu l'è ciar̂a
 
"A Ciassetta Cosciarella", targa in ar̂ascìn a-a Cöscia
Grafia d-u Nuovo Dizionario Alassino[9]
Létter̂e Soi

IPA/AFI

Notte
A a
B b
C k/ʧ
Ç s primma de "i" o "e" a l'è a mèxima scrive "s"
D d
E (É/È/Ê) e/ɛ/eː e serò / e auvèrta / e longa
F f
G g/dʒ
H mütta
I i
L l
M m/ŋ davanti a "b" o "p" se pö scrive seccie "m" che "n"[n. 1]
N ɱ/n/ŋ
O o/ɔ "o" serò/"o" auvèrta
Ò ã son d-a "a" velarizò
Ö[n. 2] ø son d-u françese "eu"
P p
Q ku
R r
R[n. 3] ɽ
S s/z
SC-C ʃ+t͡ʃ son in-ta par̂olla "scciùmma"
T t
U u
Ü y son da "u" françese[n. 4]
V v/ʋ
X ʒ son d-u françese "jardin"
Z z

Testimunianse scrite

modìfica

«[...] poveru de parolle cumme nui
'stu mé dialettu, messu in te 'n recantu
e tirau föra sulu in te uccaxui
dund'u se porla pocu pé dì tantu...»

(Antonio Boscione, U mé dialettu)
Notte a-u tèstu
  1. A ogni moddu a prununçia a l'è [ŋ]
  2. Scrita eiscì "ô"
  3. Scrita eiscì ɽ o ř
  4. In-tu parlò sc-cettu a cangia d-e bèlle vote fin'a-a "i", pe esempiu üna ⇔ ina; cügnau ⇔ chignau
Notte bibliugrafiche
  1. Datu stimau in-scia bòze da pupulasïun de l'ar̂ea interessò (inclüza cuélla de aree de tranzisïun) e d-u datu ISTAT in-scia difuxùn d-e lengue regiunòli, in perçentuòle, a-u 2015
  2. 2,0 2,1 Pezzuolo, 1995, p. 6
  3. (IT) Nino Lamboglia, Toponomastica dei Comuni di Alassio e Laigueglia, in Collana Storico-Archeologica della Liguria Occidentale, Vol. III, 1938, p. 12.
  4. (IT) Circolo ricreativo mogliese, Cara, vecchia Moglio, Arbenga, Tipolitografia F.lli Stalla, Zenò 1993, p. 12.
  5. AA.VV., 2001, p. 8
  6. (LIJIT) Giulia Petracco Sicardi, Le parlate liguri, in Giulia Petracco Sicardi, Fiorenzo Toso e Patrizia Cavallaro, Vocabolario delle parlate liguri, Vul. IV, Zêna, Consulta Ligure, 1985-1992, p. 112.
  7. Pezzuolo, 1995, p. 9
  8. Pezzuolo, 1995, pp. 10-12
  9. AA.VV., 2001, pp. 7-8

Bibliugrafia

modìfica
  • (LIJIT) Giulia Petracco Sicardi, Fiorenzo Toso e Patrizia Cavallaro, Vocabolario delle parlate liguri, Zena, Consulta Ligure, 1985-1992.
  • (LIJIT) Santino Bruno Pezzuolo, Dizionario alassino, Arbenga, Ed. F.lli Stalla, 1989.
  • (LIJIT) Santino Bruno Pezzuolo, Appunti per una grammatica della parlata alassina, Arbenga, Tipolitografia F.lli Stalla, Frevò 1995.
  • (LIJIT) AA.VV., Nuovo Dizionario alassino, Ar̂asce, Associazione Vecchia Alassio, 2001.
  • (LIJIT) Andrea Gallea e Gianni Fangarezzi (a cür̂a de), Alassio in versi. Antologia di poeti alassini, Ar̂asce, Lions Club Alassio, Zügnu 2004.

Ligammi de för̂a

modìfica
  • (LIJIT) Scitu türisticu d'Ar̂asce in ar̂ascìn, in sce comunealassio.it. URL consultòu o 24 lùggio 2024 (archiviòu da l'url òriginâle o 7 òtôbre 2021).
  • Santino Bruno Pezzuolo, A-a me Arasce, in sce pessoalassio.altervista.org. URL consultòu o 24 lùggio 2024.
  • (LIJIT) Associazione Vecchia Alassio, Arascìn, in sce vecchiaalassio.it. URL consultòu o 24 lùggio 2024.