Stasiùi modìfica

Stasiùn de Urmea modìfica

SV
Questa pagina a l'è scrita in savuneize
Urmea
staçión feroviària
Ulmea
 
A stasiùn vista dai binari, in tu 1992
Localizaçión
Stâto  Itàlia
Caraterìstiche
TîpoStasiun in superficie, capulinea da tratta
Stâto atoâlein üsu cumme fermà pé i trén turistici
Ativaçión1891
Binâi2
InterscàngiCuriêre ecstraürbàne e interürbane
DintórniUlmea

A stasiun de Urmea (Štasiun de Ulmea in urmeascu) l'è ina stasiun fèruvîaria in sce a linea Ceva-Ormea, a l'è a u servissiu de u cumun de Urmea, lucalità capulinea da tratta.

Stoia e impianti modìfica

Urmea a vegne culegà da a feruvîa in tu 1893 e vegne inauguà a stasiun, in cuncumitansa de l'ativasiun du tòccu Trappa-Urmea u 15 de freva du meximu annu[1]. L'impiantu g'axeva a i inissi dui binari passanti, in area pe a rimessa de lucumutive (collegau da 'n fasciu de rutaie destaccau da u segundu binaiu) e in scalu merci, cun in ciàn caricatù, in magasìn e in toccu de banchina apoxitu, serviu da in bianiu truncu.

In tu 2000 vegnan eliminai di binari secundari, pe a semplificasiun da tratta[2]. In tu 2002 a stasiùn vegne uficialmènte trasfurmà in fermà impresensià, cumme pe i atri impianti a linea[3]. A struttüa a l'è rimasta sènsa trafficu da u 17 zugnu 2012, per a suspensiun du servissiu in sce a linea[4].

In vista da növa avertüa da linea, cumme linea turistica[5], in tu 2016 vegne ripristinau e secundu binaiu, pè cunsentì e manovre de lucumutive. Ascì gh'è sun stae e opere de pulisia di ambienti vixin a a stasiùn.

In t'a fermà transitan tüttu i trèn stoici che passan pe a linea, a partì da l'11 setèmbre 2016[6]. U 25 novembre du stessu annu a linia l'è stà interutta tra Çevetta e Priöa, cun l'isulamèntu de stasiui tra Garesce e u capulinea[7]. In tu 2018 a linea turna transitabile, cun növi sbrivassi che passan tütte e stasiui[8][9].

Impianti modìfica

 
A stasiùn vista da a Stradda Statale 28

A stasiùn l'è gestia da RFI, a e urigini g'axeva dui binai, dvixi da 'na banchina a isua e cun 'n atra banchina a servisiu du primmu binaiu. E due l'ean culegae cun 'na paseèlla in legnu. A partì da 'sti binai ghe n'ean atri a servissiu: du scalu merci, da rimessa lucumutive e pe u rifurnimèntu de-e lucumutive a vapù.

Cun a seguènte perdita de impurtansa du scalu, a cessasiun di servissi merci e u düveamèntu de automotrici, che nu g'han besögnu de in binàiu de manövra, za da u 2004 gran parte du ciassà l'ea abbandunau. Vegnan cuscì eliminai tütti i binari, tranne quellu principale, l'impiantu se trasfurma in fermà[2].

Al u 2016 a stasiun l'è furnia de 2 binai trunchi da linia a binaiu singulu, che se rasunsen in fundu a-a stasiun a furmà 'n'asta de manövra. U primmu binario, cun u marciapè, vegne dùveau pè l'imbarcu di passeggeri; u segundu de servissiu. U traffegu l'è regulau da 'n singulu segnale lüminusu de partènsa, in diesiun Çeva, e da quellu da fin da tratta, a a parte cuntraia. I scambi sùn ancù manuali, svolti da u pèrsunale, perchè a stasiùn nu a l'è furnia de cumandi centralisai.

U fabbricau l'è a dui ciàn. Doppu l'impresensiamèntu l'è stau serau e da a parte di binari l'è sta-a azonta n'a penscilinna cun a bigetteria eletronica e i pannelli cun l'urariu di trèn[2]. Ancua aù se ponan vegghe a suttustasiùn pe u Trifase, u magasìn merci e a tùre-cistèrna, pe u rifurnimèntu di sbrivassi a vapù. A l'è l'urtima stasiùn da linea, e a l'è precedüa da a stasiùn de Eca Nasagò.

Interscangi modìfica

Da u ciassà estèrnu se accedde a a linia de curriere RT Piemunte.

Nòtte modìfica

  1. (IT) Giulia Stok, Il cece di Nucetto, in sce viaggi.lastampa.it, 4 òtôbre 2011. URL consultòu o 4 arvî 2021 (archiviòu da l'url òriginâle o 12 òtôbre 2013).
  2. 2,0 2,1 2,2 (IT) Ceva - Ormea, in sce stagniweb.it. URL consultòu o 4 arvî 2021.
  3. (IT) Silvia Adorno, Chiusure in Piemonte, in I Treni, n. 351, seténbre 2012, pp. 14-19.
  4. (IT) Gianni Gennaro, Servizio con autobus sulle ferrovie a bassa frequentazione, Piemonte Informa, 16 zùgno 2012. URL consultòu o 3 arvî 2021 (archiviòu da l'url òriginâle o 13 òtôbre 2013).
  5. (IT) Gianni Gennaro, Guarda al turismo la riapertura della ferrovia Ceva-Ormea, in sce regione.piemonte.it. URL consultòu o 3 arvî 2021.
  6. (IT) Paola Scola e Muriel Bria, Torna a vivere la storica ferrovia Ceva-Ormea, in sce lastampa.it, 17 agòsto 2016. URL consultòu o 3 arvî 2021.
  7. (IT) Danneggiata dall'alluvione la ferrovia Ceva - Ormea, in sce ferrovie.info, 25 novénbre 2016. URL consultòu o 3 arvî 2021.
  8. (IT) Muriel Bria e Paola Scola, Il “treno della rinascita” più forte dell’alluvione, in sce lastampa.it, 8 dexénbre 2016. URL consultòu o 3 arvî 2021.
  9. (IT) La Ferrovia del Tanaro è pronta ad accogliere il primo treno storico del 2017, in sce targatocn.it, 21 lùggio 2017. URL consultòu o 3 arvî 2021.

Âtri progètti modìfica


Stasiùn de Garesce modìfica

SV
Questa pagina a l'è scrita in savuneize
Garesce
staçión feroviària
 
A stasiùn de Garesce in te u 2012
Localizaçión
Stâto  Itàlia
Caraterìstiche
TîpoStasiùn in superficcie, passante
Stâto atoâleIn üsu pé i trén turistici
Ativaçión1890
Binâi2
DintórniGaresce

A stasiùn de Garesce a l'è ina stasiun fèruvîaria de a linia Çeva-Urmea. A l'è posta a u servissiu du cumün de Garesce, l'è scitüa vixin a-a lucalitài du Burgu Ponte, funsiunn-a cumme fermà pe i trèn turistici.

Stoia e impianti modìfica

Garesce vegne culegà da a ferovîa a partì da u 1890 e a stasiùn vegne avertà assèmme a u toccu Priöa-Garesce u 15 luggiu du meximu annu[1]. In ti primmi anni 2000 vegnan eliminai i binai secundai da tütte e stasiui da tratta, l'impiantu garescin l'ea però l'ünica eccesiùn divenèndu l'ünica sede dunde effettüa di incruxi. Sciben 'stu fattu, a linia divegne servia da u servissiu a spola, cun u segundu binàiu attivu, ma scarsamènte döveau.

Dau 2000 a gestiun de l'intrega linia, e cun vella a stasiùn de Garesce l'è passà a RFI[2]. A u 2002 a risultava impresensià assèmme a tütti i atri impianti da tratta a escluxiùn de Çeva[3].

L'impiantu u l'è rimastu sènsa traffegu da u 17 zügnu 2012 pé efèttu da suspensciùn du servissiu in sce a linia[4][5].

In tu 2016 cun a riavertüa da tratta a fin turistici: i servissi turistici ghe effetuan fermà a partì da l'11 setèmbre[6][7].

U 25 nuvèmbre du stessu annu vegne interutta a linia pe l'aluviun du Tane tra Priöa e Çevetta, sübitu e curse vegnan suscituie da curiere, anche se da u 2018 a linia vegne ripristinà[8][9].

Impianti modìfica

 
A stasiun vista rivàndu da Trappa

A stasiun l'è a dui ciàn, u ciàn tèra l'èa occupau da in bar-risturante recentemènte serau, cun ascì di uffissi, poi düveai cumme màgasin. U primmu ciàn l'è invece serau da anni. In te l'atrio, serau a u pübbricu, sun cunservai di affreschi uriginari da fin du XIX secolo; u 3 frevà 2016 a sala d'atteisa l'è stà avèrta in uccasiun da-a fermà du sbrivassu spérimentale, in vista da trasfurmasiun a linia turistica.

Ghe sun 2 binai, culégai da in suttupassaggiu, grassie ascì a ina banchina a isula. Da a parte de Urmea se vegghe ancü l'impiantu da suttustasiun, nu ciù düveau da a fin de l'eletrificasiun a Trifase (1973).

Impurtante l'ea u magasin de merci, cacciau zù in tu 2010.

A precedde Trappa e a segue Priöa.

Interscangi modìfica

Da a stasiùn se pö accedde a-a linea interurbann-a de curriere RT Piemunte.

Nòtte modìfica

  1. (IT) Giulia Stok, Il cece di Nucetto, in sce viaggi.lastampa.it, 4 òtôbre 2011. URL consultòu o 4 arvî 2021 (archiviòu da l'url òriginâle o 12 òtôbre 2013).
  2. (IT) Stazioni del Piemonte, in sce rfi.it. URL consultòu o 4 arvî 2021 (archiviòu da l'url òriginâle o 16 màzzo 2013).
  3. (IT) Fabrizio Torella e Teresa Coltellese, Le stazioni impresenziate sulla rete ferroviaria italiana (PDF), in sce osservatorioriuso.it.
  4. (IT) Silvia Adorno, Chiusure in Piemonte, in I Treni, n. 351, seténbre 2012, pp. 14-19.
  5. (IT) Gianni Gennaro, Servizio con autobus sulle ferrovie a bassa frequentazione, Piemonte Informa, 16 zùgno 2012. URL consultòu o 3 arvî 2021 (archiviòu da l'url òriginâle o 13 òtôbre 2013).
  6. (IT) Gianni Gennaro, Guarda al turismo la riapertura della ferrovia Ceva-Ormea, in sce regione.piemonte.it. URL consultòu o 3 arvî 2021.
  7. (IT) Paola Scola e Muriel Bria, Torna a vivere la storica ferrovia Ceva-Ormea, in sce lastampa.it, 17 agòsto 2016. URL consultòu o 3 arvî 2021.
  8. (IT) Muriel Bria e Paola Scola, Il “treno della rinascita” più forte dell’alluvione, in sce lastampa.it, 8 dexénbre 2016. URL consultòu o 3 arvî 2021.
  9. (IT) La Ferrovia del Tanaro è pronta ad accogliere il primo treno storico del 2017, in sce targatocn.it, 21 lùggio 2017. URL consultòu o 3 arvî 2021.

Âtri progètti modìfica


Stasiùn de Eca e Nasagò modìfica

SV
Questa pagina a l'è scrita in savuneize
Eca Nasagò
staçión feroviària
 
A stasiùn in tu 2015 vista da a stradda
Localizaçión
Stâto  Itàlia
Caraterìstiche
Tîpofermâ in superficcie, passante
Ativaçión1891
Binâi1
DintórniEca e Nasagò

A stasiun de Eca Nasagò l'è ina fermà fèruvîaria italiann-a in sce a linea Çeva-Urmea. Se tröva a Nasagò lucalità tra Isua Perusa e Isua Lònga a u servissiu Eca, frasiùn de Urmea li vixin[1].

Stoia e impianti modìfica

Eca e Nasagò vegnan culegàe da a fèruvîa in tu 1893 e a fermà vegne inauguà in cuncumitansa cun l'ativasiun du truncu Garesce-Trappa u 15 frèva du stessu annu[2].

Au 2002 a fermà risûlta impresensià assèmme a tütti i atri impianti da linea tranne Çeva[3]. U servissiu regulàre vegne suspesu u 17 de zugnu du 2012. Sciben da u 2016 ghe sun di periodici sbrivassi turistici a fermà vegne de suvènte satà.

Impianti modìfica

U gh'è in sulu binàiu de transitu, serviu da 'na banchina parallela a u fabbricau pe i viagiatui, seràu a partì a i primmi anni 2000, pê l'impresensiamèntu de e fermae. A precedde a stasiùn capulinia de Urmea e a l'è doppu quella de Trappa.

Interscangi modìfica

Da a stasiùn se acedde fasilmènte a e fermae de curriere RT Piemunte.

Nòtte modìfica

  1. (IT) Ormea 2016 - Il treno è tornato, in sce stagniweb.it. URL consultòu o 4 arvî 2021.
  2. (IT) Giulia Stok, Il cece di Nucetto, in sce viaggi.lastampa.it, 4 òtôbre 2011. URL consultòu o 4 arvî 2021 (archiviòu da l'url òriginâle o 12 òtôbre 2013).
  3. (IT) Fabrizio Torella e Teresa Coltellese, Le stazioni impresenziate sulla rete ferroviaria italiana (PDF), in sce osservatorioriuso.it.

Âtri progètti modìfica


Cašcà modìfica

TB
Quéšta pàgina a l'è šcrìa in tabarchin

A Cašcà u l'è in ciàttu da tradisiùn tabarchin-a, che u derìva dau cus cus, incuntràu dai tabarchin in Tunijia, fra u 1542 e u 1741.

Ingredienti modìfica

Preparasiùn modìfica

Nòtte modìfica

https://liguria.bizjournal.it/2021/07/casca-il-cous-cous-alla-carlofortina/

https://www.primocanale.it/video/i-tabarchini-di-carloforte-a-liguria-ancheu-la-ricetta-del-casc--89469.html

Ürtima ciunba modìfica

PR
Sta pagina chi a l'è scrita in priéze

L'Ürtima ciunba (dîta ascì Ürtima ciumba, scrîtu in zeneze Urtima Cionba, cimento invernale in ital'àn) a l'e 'na manifestasiun pupulâre lìgüre ch'a se tegne intu periudu fra l'ürtimu de l'ànnu fin ai prìmmi dî de quéllu növu.

Diferenti i sun i pòsti dunde a se tegne sta manifestasiun:

  • Arasce: a l'è üna de ciunbe ciü veggie da Rivêa de Punente, cun e primme edisiui svòlte inti ànni 60.[1]
  • A Prìa: a Ciunba a vegne urganizâ tradiusiunalmente a-i 31 de dixenbre da-a lucâle asuciasiun Masci e da-i lucali stabilimenti, a primma edisiun a l'è stêta fêta intu 1993, pé sfidâ i cêti ch'i dixévan che u Mâ Ligüre u l'éa inquinòn pé via de l'afundamentu de l'Haven a Zêna Ûtri, dui ànni primma.[2] L'edisiun du 2019 a l'ha cuntòn quêxi 290 persûne a ciunbâse in mâ.
  • Finâ: A ciunba a se tegne generalmente a-u 6 de zenâ, intu dì de Pasquetta,[3] l'è ricuròn cumme ün di ciù grossi da rivêa de punente. Tradisiunalmente u se tegne a-a maîna di Negri. Inte l'edisiun 2019 u l'ha cuntòn adiritüa 251 partesipànti. L'apuntamentu u se tegne da l'ànnu 1998 e a l'è de lungu inpurtante a partecipasiun da cunpagnìa de San Pê.[4]
  • U Burghettu: ascì chi a tradisiun a l'è incuminsâ inti ànni nuvànta, cun ciü precixun intu 1992, generelmente u se tegne intu periudu fra u Denâ e u Prìmmu de l'annu.[5]

Nòtte modìfica

  1. https://www.ivg.it/2020/01/cimento-ad-alassio-piu-di-200-persone-per-la-tradizionale-ciumba/
  2. https://www.savonanews.it/2019/12/31/leggi-notizia/argomenti/attualit/articolo/290-coraggiosi-per-la-27-edizione-de-luertima-ciumba-il-cimento-invernale-di-pietra-ligure.html
  3. https://www.ivg.it/2020/01/finale-ligure-251-temerari-per-il-cimento-della-befana/
  4. https://www.savonanews.it/2021/12/29/leggi-notizia/argomenti/eventi-spettacoli/articolo/contagio-covid-in-rapido-aumento-anche-finale-rinuncera-al-suo-tipico-cimento-della-befana.html
  5. https://www.ivg.it/fotogallery/festa-a-borghetto-per-il-cimento-invernale/

Tenda modìfica

TN
Sta pagina l'é scricia 'n tendascu

Tenda (così come in italiano e in brigasco, in francese Tende) è un comune francese che conta 2 179 abitànti (dati aggiornati al 2018). Si trova nel dipartimento delle Alpi Marittime, parte della regione Provenza-Alpi-Costa Azzurra, vicino al confine italiano.

Geografia modìfica

Fiumi e laghi modìfica

Tenda si trova nell'alta valle del fiume Roia, che nasce alle pendici del Colle di Tenda, nella zona descritta come Colle del Cornio. Nalla fase iniziale del suo corso il fiume ha un carattere torrentizio e raccoglie le acque di altri rii minori, tra cui (per la sponda sinistra) quello della Cannelle (che confluisce a 2140 m) e di Fripon (a 1922 m), a cui si aggiungono il "Vallon de la Cà" e della Taborda (che prima riceve il rio Mourgon), sulla sponda destra.

Più a levante del Roia si trova il "vallon de la Lamentargue", le cui acque sono raccolte dal Rio Freddo, che dopo essere nato sotto la Testa Ciaudon, in territorio brigasco, scorre per un breve tratto nel comune di Tenda. Esso ricade però nel bacino della Levenza, ai confini con Briga.

Nella Valle delle Meraviglie, nella zona del Monte Bego (2.872 m), si trova una serie di laghi. Tra questi si può vedere il Lago delle Mesches (o del Blasto), alimentato dal torrente Inferno (o "della Miniera") e da quello di Casterino. Nella parte iniziale del loro corso, questi raccolgono anche le acque provenienti da laghi minori (il lago Agnel , il Vert, il Noir, il Long, il de la Muta , il Carbon e della Fourca), formati dai torrenti di Valmasque e di Fontanalba, che finiscono in quello di Casterino prima della frazione stessa.

La Biogna, emissario del Lago delle Mesches infine, si getta nel Roia nei pressi di San Dalmazzo.

Confini modìfica

Tenda, a livello di amministrazione, confina a nord con Limone Piemonte (in provincia di Cuneo), a nord est con Briga (massiccio del Marguareis) a est con Briga Alta (Cuneo), a sud est con Briga, con Fontano e Saorgio a sud e con Belvedere a ovest.

Frazioni modìfica

Sono parte del comune di Tenda anche le frazioni di Casterino, Granile, San Dalmazzo e Vievola.

Casterino modìfica

La frazione di Casterino è situata in una conca naturale a 1550 m di quota. Centro turistico per la villeggiatura montana, è uno dei punti di accesso al Parco nazionale del Mercantour. Nei dintorni si trovano soprattutto alcuni boschi di larici. Storicamente è riconosciuta come zona di alpeggio (fino a circa 2.000 m) per via delle numerose mandrie che qui venivano a pascolare dall'area piemontese.

Granile modìfica

Granile si presenta come un piccolo centro abitato, esposto a sud del vallon de Paganìn, che scorre verso le gole con lo stesso nome. A circa 1000 metri di altitudine, è stato menzionato per la prima volta nel 1770. Il suo nome deriverebbe dall'abbondante coltivazione del grano, un tempo l'attività principale del paese. Nel centro del borgo è presente la chiesa di Sant'Anna.

Vievola modìfica

Viévola, è l'ultima frazione di Tenda salendo verso il Colle. La parte più antica del paese sorge attorno alla cappella di sant'Elisabetta, festeggiata ogni anno l'ultima settimana di luglio. La sua posizione di confine ha fatto si che si trovasse racchiusa tra due sedi doganali (quello italiano al di là della galleria del Colle e quello francese, in centro a Tenda), fatto che creò una serie di difficoltà ai residenti. Il paese ha perso con gli anni gran parte della sua popolazione.

fonti modìfica

https://www.cumpagniadiventemigliusi.it/index.php/territorio-intemelio/547-a-scciumaira https://www.limoneturismo.it/pagina.php?id=38&lang=ita https://www.sandre.eaufrance.fr/geo/CoursEau_Carthage2017/Y6600600 http://id.eaufrance.fr/Commune_2021/06163 https://media.laguida.it/uploads/2021/04/19145725/1-it_Etude_Faisa_Tende_Memoire_technique_Version-Provisoire-_ita.pdf http://roya.photos-provence.fr/vallon-miniere-casterino.php http://www.sentierinatura.it/easyne2/LYT.aspx?Code=SentieriNatura&IDLYT=2713&ST=SQL&SQL=ID_Documento=3500https://www.vermenagna-roya.eu/it/patrimonio/frazione-di-granile-e-chiesa-di-sainte-anne/ http://www.aiig.altervista.org/Centa%20e%20Roja/TRA%20CENTA%20E%20ROJA.pdf

Cašté ed Valcazótu modìfica

U Cašté ed Valcazòtu (cunusciüu ascì cume Régia de Cazótu, in italiàn Reggia di Casotto) u l'è ina rejidensa štorica da famía di Savoia, che a s'tröva intu cumüne ed Garesce, ai cunfén cun cu ed Pamparàu.

Caraterištiche modìfica

L'impustasiôn da štrutüra ch'a se vughe ancöi a derìva dai travaii faci inte l'etoi muderna: l'è facia dae due òre ai lati da màgna sentrò, land'a s'tröva a faciada ed préa da capela e a curte ed drenta driverta versu vale. Salì a riflete u bzögnu sentíu dai certuzén ed slargò l'impiantu uriginò du munasté.

Cume a l'ariurda l'incijiôn in sima au purtò d'ingresu da màgna meridiunò, u smìa che ina parte di travaii a l'éra zà stò cumpiüa d'in gìru au 1608.

A faciada da capela sentrò, invece, a srìa stò facia du 1754, cumpletò da l'architetu Bernardo Vittone, duvrandu a prea verde da còva du mônte Mindén.

Salì a l'e 'na varietòi ed prea ch'a smia au porfidu, ed culù griju-verdu, difisile da travaiò, a zgônda da gran-na e da tesitüra.

Dišpunibule in tochi ed grandi dimensciui, l'è stò duvrò per fò laštre e blochi, impiegoi ascì per i pilaštri di portii, e, int'in epuca presedente, ascì inta geja medievò da curería.

Salì au ed föra a l'è riveštía du tütu cun blochi finemente travaioi, štrutüra che a cröve ina špesa miragna ed pree legoi cun a casén-na, cume vijibile au de drenta, secundu i interventi faci du seculu XIII.

Incöi u giacimentu u l'è in suštansa ezauríu cun l'üzu fin di materiò ed šcartu, püre se i s'truvi ancù de trace du sfrütamentu.

A faciada a l'è in štìle barocu realizò cun 'na particulò tecnica ed štereutomía, špecialmente inta parte libera du campanén, in travaiu sensa cunfrunti in tütu u teritóriu piemunteize.

Štoria modìfica

A certuza ed Cazotu modìfica

L'edifisiu u nu nasce cun 'na funsiôn militàre, u se pensa infati che a sece stò fundò intu seculu XI, forsci du 1172, cume certuza da San Brün, che u vgníva da Grenoble.

Fra i eremiti ch'i furmàva u nùcleu uriginàriu di certuzén, u fegürava fra l'òtru u beàtu garescén Guglielmo Fenoglio, ativu chi fìn au 1200, dópu l'ešpreriensa religiuza in zuventü aa Ture ed Munduíu.

Sulu inti ürtimi tempi e sôn stò purtò in evidénsa i bazamenti uriginàri e i sögn-gni de'n ampliamentu ed dópu, avegnüu du Quatsentu. Sulì u n'muštra ascì cume ciü vóte l'edifisiu u l'òva ciapau fö vgnindu campau zü per ése pöi ricuštruíu ancù.

Cun periudi alterni u cumplesu u l'ha subìu növe trasfurmasiui fra Sinsentu e Setesentu, ma l'è stau ascì duvrò in modu impropiu, tantu che au prensipiu du seculu XIX l'éra prezente a l'intenu da certuza ina vetreria.

Sute ai Savoia modìfica

Cun l'arìvu ed Napuleôn, vers'i inisi ed l'Öciusentu, i urdini religiuzi, cume cu di certuzén, i vegni desfòi e a certuza a l'è catò daa famía Savoia, che a trašfurma int'in cašté ed casa, per vuréi ed Carlu Albertu.

Du 22 ed màzu du 1837, difati, u rizülta l'acquištu per lìre 150 000 da pòrte da Suvrintendensa Generò du Patrimògnu Particolò ed S.M. Carlu Albertu di terén in man fin a cu mumentu a Fransescu Sciàndra. Dej'àni ciü tardi vén firmàu u cuntratu ch'u porta i Savoia a u cuntròlu ed tütu u Tenimentu diciu Vale ed Cazòtu.

A duvrò a rejidensa, però, u serà dma Vitóriu Emanuele II, ch'u va deré a l'òpera ed rištrutürasiôn purtò avanti da lé. I travaii i vughi l'interventu in sa certuza a munte du cašté e in sa curería, chi, fra l'òtru, se dišpune ascì l'alevamentu e da prudusiôn du lace e di só derivoi.

Suta a Carlu Albertu u s'ascište a 'na série ed travaii per recüperò l'architetüra e a funsiôn ed l'edifisiu, purtoi avanti da l'architetu Carlu Sada.

A zona ciübcurpiía daa dištrusiôn purtò dai franseiji a l'éra cula a nord, vegni rifaci pilastri e a chivertüa du pórtiu ch'u da in sa furešterìa. Vegni mudificoi e galerìe ai lati da geja e a só strutüra in módu scignificatívu.

Trašfurmò in capela reò, a vughe a ridusiôn du špasiu in tempu ócupò dau córu di frati, tiràndu sciü ina müragna ed divijôn.

U prugetu ed Sada u vughe u rifinimentu da faciada, puzisiunandu ina ringhiera suvre au curnijôn, ina curnije marcaciàn sute ai barcui e tiràndu sciü in edicula curunò da 'n timpanu per indicò l'entrò.

Sempre aa metòi ed l'Öciusentu ven mudificau l'ingresu au cašté, špustau inta màgna setentriôn. Au prensipiu l'entrò a se truvova a meridiôn, land u i éra in pasage ch'u l'univa a certuza cun a štro versu Garesce.

Cun a drivertüra in su làtu nord, du 1779, s'era dò urigine cujì a l'ingresu, enfatizau pöi da Sada, autù püre du növu atriu a culiànta retangulò chivertu da 'na cupula ribasà e rezüu da quatru culòne.

Cun Vitóriu Emanuele II, pasi e vacanse inta rejidensa i só sinque fíi, reštoi sensa mòre in tenera etoi e guidoi cujì da ciü grànde fra de lé: Maria Clutilde: figüra d'impurtansa inta famía Savoia, nunustante a l'épuca a fuse ancù zuna, bôna a gešti ascì e sistuasiui ciü difisili.

Grasie a 'n diariu, da lé šcritu in lengua franseize, land'a l'è stò segnò a ciü pòrte di eventi avegnüi dürante a só permanensa intu cašté, l'è stau puscibile ricustruì a vita da corte sabauda. Fra e òtre cose, u suvran, ch'u l'amova andò a casa e a vìta rürò de campagne, u l'ha sugiurnau de suvente chi aseme aa bèla Rusin, fumna de ümili urigini da lé špuzò intu 1869 (sensa doghe u tìtulu ed regin-na).

A quoji deij'àgni prima (1858) u remunta u matrimógnu da principesa Clutilde, andò in špuza a Gerolamu Bunaparte, dìciu "Plon Plon" (u chijén ed Napuleôn III): u matrimógnu u l'éra detau da rajôn ed stàtu, vusciüu da Cavour p'avéi l'aleànsa cu'a Fransa da zgônda guèra d'indipendensa: l'è própiu mentr'a s'tröva a Garesce che lé a riseve a nutisia.

A štrutüra a rešta in man aa famía Savoia per quarant'agni in tutò, fin au 1881, quande ven vendüu da Ümbertu I a di privòi.

Aa giurnò d'ancöi modìfica

Aa giurnà d'ancöi u cašté u l'è drivertu au püblicu, grasie a 'n òpera de restauru purtò avanti daa regiôn Piemônte, ch'a l'ha acquizìu a rejidensa intu 2000: dau 2020 sun duca vijitabili l'òra nord e a capela, mentre ciü ed resente l'è stò driverta ascì l'òra sud.

Nòte modìfica

https://www.comune.garessio.cn.it/it-it/vivere-il-comune/cosa-vedere/castello-di-casotto-sec-xii-17706-1-d1ce67833a3f32c7f08cd5dbdefa59a1 https://www.academia.edu/5572703/Gli_appartamenti_storici_del_castello_di_Casotto_spazi_e_funzioni_della_Reale_Villeggiatura_nella_met%C3%A0_del_XIX_secolo https://www.academia.edu/41661742/La_certosa_di_Casotto_Una_storia_di_cantieri_e_materiali_d_eccezione https://visitmondovi.it/il-castello-di-casotto-belladdormentato-nel-bosco/ https://residenzerealisabaude.com/castello-di-valcasotto/