ZE
Quésta pàgina a l'é scrîta in léngoa zenéize
AcLiBr.jpg

A Grafîa adeuviâ a l'é quélla de l'Académia Ligùstica do Brénno

I Smèrghi - Génere  Mergus, Linnaeus 1758 - én ànie de mâ da tribù Mergini. Scibén che són ànie marìnn-e a ciù parte a vive in ægoa dôçe; sôlo a Serétta a vive in mâ. Se nùtran prinçipalménte de pesci; pe aciapâli mêgio àn o becco lóngo e stréito co-o margine seghetòu e curvòu in zu in sciâ fin, a forma de lensìn.

Màsccio e fémina da Serétta (Mergus serrator)
Màsccio e fémina da Serétta (Mergus serrator)

Insémme  à-o Smérgo Giànco (Mergellus albellus) e a-o Smérgo Mónego ( Lophodytes Cucullatus) són dîti " Becchi a Sega".

I Smèrghi àn i êuggi particolarménte adàtti pe amiâ sott'ægoa.

Spêce e distriboçiónModìfica

O Génere Mergus o conprénde 4 spêce::

Mergus octosetaceus - Vieillot 1817 -   O l´abita into Brazî

Mergus squamatus - Gould 1864  - O l´abita inte l´Àzia

Mergus merganser - Linnaeus 1758  -   Smèrgo

Mergus serrator  - Linnaeus 1758 -  Serétta  ò Smèrgo a Bécco Lóngo

M. merganser e serrator stan inte l´America do Nòrd e l´Àzia, Ma trigan inte l´Ouropa ascì, e svernan into Sud. Ean za stæti descrîti do 1555 da Pierre Belon:

 
A Serétta inte l´òpia de C.Gesner Historiae animalium (1586)

Il a le bec log & dentelé [..] tous deux font recrochez par le bout. Il a une crefte deffus la nuque, non par deffus le fommet de la tefte, comme ont les Paons [..] mais par le derriere, comme l´Onocrotalus [i.e. O pelecan] & Plufieurs efpeces de Plongeons. Les plumes de deffus la tefte, du deffus du col, & du dos font noires. [..] Son bec eft long [..] & recroché par le bout [..] de couleur tirat sur le rouge[1]

Inta Liguria se veddan de sémme in çénto; a Ventemiglia[2] e Spézza[3] riçeivan o nomme Margùn. Ciù frequenti inte lacùnn-e do Veneto, donde én ciamæ Serulòn e Sèrula[4]

Mergus merganser Questa specie è scarsa anche nell' Italia settentrionale, un pò meno nel Veneto e nel delta del Po; [..] Mergus Serrator [..] E abbastanza comune in Italia durante il doppio passaggio e come stazionario invernale; i primi branchetti giungono nel Veneto verso la metà di agosto[5]

O nómme MergusModìfica

"Mergus" o vegnieiva da-o verbo Mergere:

Mergo -ere [..] plonger [..] Dérivés et composés: mergus, -i (et mergulus, -la, mergunculus): plongeon[6]

O nómme o s´atreuva inta Stöia Naturale de Plinio:

Gaviae in petris nidificant; mergi et in arboribus. Pariunt plurinomun terna; sed gaviae aestate, mergi incipiente vere / Le gavie fanno il nido nelle pietre, e gli smerghi negli alberi. Fanno al più tre uova; ma le gavie la state, gli smerghi al cominciar della primavera.[7]

No l´é ciæo se o Mergus de Plinio o l´é un di öxelli de l´atoâle genere Mergus[8]

I Smérghi propiaménte dîtiModìfica

Mergus merganserModìfica

 
Mergus merganser

O Mergus Merganster ( Linnaeus 1758) o l'è 'n smérgo ch'o predilìge l'ægoa dôçe a l'ægoa sâ, sôlo inta migraçión de sèmme in çento o sósta in mâ. O l'é difûzo in Eoröpa, Àzia  e Nord-América. Co-i seu 65-75 cìtti de longhéssa e 'n'avertûa alâre de 85-97 cìtti,o l'é ciù  gròsso do Serétta. O masscio o l'à a testa e parte do còllo vèrde scûo, dòrso e a parte esterna de âe de cô néigro a parte interna de cô giànco con doî triàngoli de cô néigro: framêzo e âe e-a côa,o l'é de co grîxo,o résto do còrpo giànco; derê a testa o l'à 'na spécce de cresta non erétta, e ciùmme  lìscie e regolâri aderîscian ina manêa ch'o pâ pêtenòu; o becco de cô rósso lóngo, stréito seghetòu, l'óngia de cô néigro cegâ in zu a lensìn, sanpe de cô  rósso. A a femina a l'à a testa de cô maròn chi tîa a-o rósso e ina bella cresta averta dêspetenâ; còllo e gôa de cô giànco, o còrpo de cô grîxo ciæo.

I smérghi da Rùscia e da Scandinàvia són migratoî, i âtri in prevalensa són sedentâi, e svérnan lóngo e còste do Mâ Baltico e do Mà do Nord. In Itàlia o l'é migratô da Novénbre-Dixénbre a Frevâ-Màrso: con sciammi pöco numerôzi de 'na dêxenn-a d'öxélli, svérnan inta Cianûa Padànn-a sôviatùtto in scî laghi, Magiô, de Mezzola e de Santa Crôxe e into Âto Àdriàtico.. De recénte o l'à  estéizo l'area de nidificaçión ciù a sud, in Frànsa, Svìsera, Slovénia, Òustria. Itàlia. In Itàlia o ghe nidìfica da-o 1997 co-e prìmme segnalaçioìn in scî laghi e sciummi do Véneto, Piemónte, Friôli, Veneçia-Giùlia, Lombardîa; sénpre in costànte aoménto.

Fan o nîo in cavitæ d'érboi e in miâge de ròcce a stracióngio, recànti tra prioìn, cascétte-nîo artifiçiâli, costruçioìn, piloìn di pónti..

A femina o ciù femine depón-an 7-14 êuve; l´incubaçión a dûa 32-34 giorni. L'é poscìbile védde 'na femina  sôla con aprêuo na chinzénn-a  ànche clù de polìn di quæ doî ò tréi in sciâ  schénna; i picìn xêuan dòppo 60-65 giorni ch'én sccioîi; i zóveni cresciûi e za boìn a xoâ, àn l'àndio de riunîse in grùppo -n'àn vìsto ciù de 30  tùtt' insémme a-a fôxe do Tresa.

Mergus serratorModìfica

 
In bleu e zöne de pasàggio de Mergus serrator

Smérgo a Bécco Lóngo ò Serétta  (Mergus Serrator - Linnaeus 1758; nomme Italiàn "Smergo Minore", o l'é un di quàttro do Génere Mergus. O l'é lóngo da-i 50 a-i 60 cìtti, co-îna avertûa alâre da 70 a 80 cìtti, ch'a ghe consénte 'n'xêuo velôce e drîto, a vòtte quæxi  razénte o-a pöchi  metri da l'ægoa. O preferìsce l'ægoa sâ a quella dôçe. O màsccio o l'à a testa de cô vèrde scûo co-o sùffo che se tegnûo tùtt'avérto o pâ dóggio; o l'à 'n gròsso colæn giànco,e o resto do còllo e pêto de cô fùlvo pitetòu de néigro, scianchi e côa són de cô grîxo, e âe àn 'na larga fascia de cô giànco divîza in træ parti da dôe sotî rîghe de néigro, e remigànti són de cô neigro; a fascia a se védde anche quando-o l'è pösòu in scê l'ægoa, becco e sanpe són de cô rósso. A fémina a l'à a testa fùlvo-aranción, còrpo grîxo; e âe àn 'n spêgio giànco con unn-a sotî rîga de nèigro,o becco cô de çetrón, e do mæximo cô anche i éuggi de tùtti doî.

Nidificaçión: lóngo sciùmmi, laghi e còste marìnn-e do Nord América, Groenlàndia  Eoröpa, Àzia. O nîo o l´é costroîo in sciô terén; tra Màzzo-Zùgno a fémina a depónn-e 6-8 êuve; l´incobaçión a dûa 28-30 giorni; quand'én sccioîi l'é abitoâle tra e fémine de riunî i picìn e alevâli tùtt'insémme

Alimentaçión: pe çercâ o çibbo o métte ciù vòtte a testa sótt'ægoa, o l'à'na vista particolâ pe esplorâ o fóndo, quand'òu védde pesci ò crostàcei o se tùfa, o nêua sótt' ægoa pe caturâli.

Finîo a stagión riprodotîva, o l'incoménsa a migraçión pe svernâ into Sud Ouropa ma o l´é ciufîto ræo. Prezénpio inta Penîzoa Iberica o s´atreuva squæxi solo che into Delta de l´Ebre (Tarragona, Catalunya) e do 2021 l´e stæto notìçia l´arîvo de 4 Serétte a Cambrils (Tarragona)[9]

 
Detàggio da tésta do M. serrator (Amos W. Butler: A catalogue of the birds of Indiana. 1891)


Mergus octosetaceusModìfica

O smérgo do Brazî  (Mergus octosetaceus - Vieillot 1871) o l'é endémico do Sud-América.

O masccio o l'à 'n capùsso de cô vèrde petròlio con 'na lónga cresta, che inta femina a l'é ciù cùrta. Mascci e femine àn a mæxima coloraçión, pêto e scianchi de cô grîxo-ciæo, dòrso e âe grixo scûo con 'na maccia de cô gianco in scê remiganti; àn o becco neigro e sanpe  de cô rósso. A femina a l'é ciù picìnn-a 49 cìtti cóntra i 56 do masccio.

A  stagión riprodutîva a l'avêgne inte l'invèrno oustrâle quande cêuve pöco e o livéllo de l'ægoa inti sciummi o l'é basso. E cóbie èn teritoriâli, òcupan e diféndan ànpi træti de sciùmme conpréizo a tæra de spónde; fan o nîo in cavitæ de erboi, recanti tra ròcce, tann-e in dizûzo, specialménte quelle de l'armadìllo. Tra Zùgno e Lùggio a femina a deponn-e 3-6 êuve, ch'a côa pe 30-35 giorni; i picìn én alevæ da tùtti doî, xêuan éntro Seténbre-Ôtôbre.

Én  sedentâi: aréstan into mæximo teritöio tùtto l'anno. Se nùtran de pesci, anghìlle, lumasse, larve d'insétti.

O l'êa  difûzo in Brazî Céntro-Meridionâle, Argentìnn-a, Paragoâi, ma inti ùrtimi vìnt'ànni o l'à avûo 'na preocupànte diminuçión e o l'é a rischio pe-a perdita do seu habitat causâ da-a distruçión de foreste, l'inquinaménto di sciùmmi, e dighe pe-a produçión d'eletriçitæ, agricoltûa, turismo invadénte... O nùmero stimòu o l'é in scî 250 ezenplâri che vìvan in grùppi separæ inti parchi naçionâli  do Brazî (Minas Gerais- Goias-Tocantis) a çentanæa de chilòmetri de distànsa un da l'âtro. Ghe n'è 'n grùppo anche in Argentìnn-a e fòscia in Paragoài. O Piano d'Açión Naçionale pe-a Conservaçión do Smergo do Brazî o l'à aotorizòu l'alevamento da spêce, into Zöo-Pàrco de Itatiba, pe poéi ripopolâ e zöne dôve gh'êan 'na vòtta. L´agósto 2017 l'é nasciûo i prìmmi quàttro picìn de Mergus Octodetaceus[10].

Mergus squamatusModìfica

O Smérgo Cinéize - (Mergus squamatus - Gould 1864 ) o l'é 'n smérgo chi pe-a coloraçión de ciùmme o pâ ch'ò l'àgge e scàgge. O masccio o l'à a testa de cô neigro con 'na lónga cresta despetenâ, pêto e base do còllo de cô gianco, dòrso e âe de cô neigro con strisce de cô gianco; e scàgge di scianchi de cô gianco én segnæ da-o bòrdo bleu de ciùmme. A femina a l'à a testa de cô maroncìn, a cresta apénn-a  ciù cùrta, o còrpo de cô grîxo-ciæo; e scàgge én segnæ da-o bòrdo grîxo-celestìn. Tùtti doî àn o becco e sanpe de cô rósso.

O seu habitat de nidificaçión én i sciùmmi inte foreste primâie da Rùscia Sùd Òrientâle, Corêa do Nord, e Cìnn-a Nòrd Òrientâle. L'arîvo inte sti scîti o l'é a-a fìn de Màrso- inìçio Arvî.  Nidìfican lóngo o córso superiôre di sciùmmi secondâi ò afluénti, vixìn a-e vivàgne, ægoe carme; fan o nîo in cavitæ de erboi e tra Arvî e Màzzo e femine depon-an 8-12 êuve. I picin xêuan dòppo 58-60 giorni ch'én sccioîi.

A-a fìn d'Agósto làscian e zöne de nidificaçión, pe svernâ inta Cìnn-a Centrâle e Meridionâle, grùppi minoî svèrnan in Giapón, Corêa do Sùd, Taiwàn, Vietnàm Setentrionâle, Myanmar (Birmània) e Tailàndia.

I âtri smerghiModìfica

Smérgo Giànco  (Mergellus albellus)Modìfica

O Smérgo Giànco  (Mergellus albellus - Linnaeus 1758) o se distìngoe da-i âtri smérghi pe-êse ciù picìn e avêi o becco bén bén ciù cùrto; o l'é ciù scìmile a 'n'ània e defæti o l'é stæto clasificòu cómme ùnico ezenplâre do génere Mergellus.

L´Ettore Arrigoni, in cangio, o l´à ritegnûo chò-u Smérgo gianco o foisse o solo menbro do genere Mergus, e o l´à misso M. merganser e M. serrator inte´n genere Merganser. Sta çernia chi a l´é stæta criticâ da-o Giglioli:

Genere MERGUS, LINNAEUS. Becco piccolo, col culmine più corto del tarso; [..] Una sola specie Paleartica compone questo genere. 489. Mergus albellus, LINNAEUS, Pesciajola. [Mergellus albellus (L.)].

491. Merganser merganser (LINNAEUS), Smergo maggiore. [Mergus merganser, L.] [..] In Italia è uccello di comparsa autunnale ed invernale irregolare e rara; di primavera è ancora più scarso e può dirsi ovunque accidentale, eccetto nelle provincie settentrionali e più che altro nel Veneto.

492. Merganser serrator (LINNAEUS), Smergo minore. [Mergus serrator, L.; Smergo].[..] frequente nel Veneto, irregolare e molto più rara quanto più discendiamo al sud, [..][11]

Non comprendo il perchè scrittori recenti, alcuni autorevolissimi, adottano per questa e per la specie seguente il termine generico Merganser di Brisson. Linneo [..] pose tutti gli Smerghi a lui noti nel suo genere Mergus e non indicò in alcun modo come tipo di esso il M. albellus, alla quale specie i sullodati autorevoli lo riservano esclusivamente[12]

Lophodytes cucullatusModìfica

Lophodytes Cucullatus - Linnaeus 1758 -  o l'é 'n Smérgo do Nord América lóngo 44-49 cìtti, ùnico ezenplâre do Génere Lophodytes - Reichenbach 1853. O no l'à nómme zenéize[13]; in Italiàn o l'à tréi nómmi o scinònimi - "Smergo Monaco", Smergo dal Ciuffo", "Smergo dal Cappuccio"

Nòtte Modìfica

  1. Pierre Belon; L'Histoire de la nature des oyseaux (1555)
  2. E. Malan; Auxeli int´u parlà Ventemigliusu (2013)
  3. E.H. Giglioli; Avifauna italica. Elenco delle specie di uccelli stazionarie o di passaggio in Italia (1886)
  4. "SÈROLA [..] Uccello del genere de´ Merghi, detto da Linn. Mergus serrator. Egli porta dietro al capo un ciuffo di piume afilate e sottili [..] SEROLÒN [..] Uccello marino, chiamato da Linneo Mergus Merganser" G. Boerio; Dizionario del dialetto veneziano (1829). Jacques Brisson (Ornithologie, 1760) l´à precizòu che Sèrula o saiva o nómme da fémina de M. serrator
  5. E.H. Giglioli; (Secondo) resoconto dei risultati della inchiesta ornithologica in Italia (1907)
  6. Ernout - Meillet; Dictionnaire Etymologique De La Langue Latine (4ª ed. 2001)
  7. Della storia naturale di C. Plinio (1844)
  8. Fòscia o Mergus de Plinio o saieiva o Magrón, Phalacrocorax carbo "a more plausible identification appears to be the two larger Mediterranean Cormorants: the [European] Shag (Phalacrocorax aristotelis), a fairly common resident nesting also on Lesbos, and the [Great] Cormorant (P. carbo), less commonly resident in Greece but a common winter visitor. Both birds dive down into the sea for food, [..]  they are early nesters, the Shag sometimes even before the beginning of March, and [..] the [Great] Cormorant sometimes nests in trees" (W. Geoffrey Arnott; Birds in the Ancient world from A to Z; 2007). Pe quarche outô i smerghi no porieivan êse o mergus de Plinio percöse no s´atreuvan into Mediteràneo: "Mergus, [..] not many of the diving ducks reach as far south as the Mediterranean, and divers (the usual translation here) certainly don´t" (Jeremy Mynott; Birds in the Ancient World: Winged Words; 2018).   Questo argomento fòscia o no l´é definitîvo percöse o M. serrator o sverna into Mediteràneo òrientâle
  9. https://www.revistacambrils.cat/noticia/31284/cinc-becs-de-serra-mergus-serrator-visiten-cambrils: "El bec de serra és una espècie considerada com un "hivernant, rar i molt localitzat. Només al delta de l'Ebre és un hivernant regular, malgrat ser escàs", d’acord amb la informació que apareix a la fitxa del Servidor d’Informació Ornitològica de Catalunya (SIOC)[..] Si es queden a Cambrils, els podrem gaudir fins al març, quan volin nord enllà per criar"
  10. https://agenciabrasil.ebc.com.br/en/geral/noticia/2017-08/worlds-first-brazilian-merganser-bred-captivity-hatch
  11. Ettore Arrigoni degli Oddi; Atlante ornitologico uccelli europei (1902)
  12. E.H.Giglioli; (Secondo) resoconto dei risultati della inchiesta ornithologica in Italia (1907)
  13. In Grafîa ofiçiâ se porieiva proponn-e i nómmi Smérgo Mónego/da-o Sùffo/da-o Capùsso

Âtri progèttiModìfica