AR
Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese, intu burghetìn di Prigè

U Puntassu u l'è in antìgu punte rumânu situon a Löa, in s'ou cunfìn cu-u Burghettu, inta regiùn che, pigiandu da le u numme, a l'è dìta di Puntassi. Custruìu in s'ou Riàn Cazasse segundu u cuscì dìtu stile de tipu ligüre-gallicu, pe-u spustamentu versu punente du scciümme u l'à persu a sò originaia funsiùn ma, vegnìndo interon, i sò resti i se sun cunservè fina a giurnâ d'ancö[1][2][3].

Vista du Puntassu da levante

Storia

A custrusiùn du Puntassu a l'è da cunsciderâse culegâ a l'avertüa da Via Julia Augusta, inpurtante stradda rumâna che, culegandu a Cianüa Padâna au scciümme Vâru, atraversâva buna parte da Rivêa de Punente. Intu teriturio du cumün de Löa, a diferensa de quèxi tüttu u sò percursu, u l'è puscibile ricustruì cun esattessa l'antìgu tracion de l'infrastrutüa rumâna che, pe in trattu de circa 600 metri, a pasâva in moddu retilineu e parallelu aa costa. Infatti, i sun chi supravisciüi ben dui punti: ultre au Puntassu u ghe n'è in âtru, cunusciüu cu-u numme de Puntettu, ch'u cunsentìva l'atraversamentu du Riàn di Gassi. Però, d'ancö stu punte u nu l'è ciü visibile in quântu cuèrtu daa stradda, cu-a quâle u turente u l'è stètu tunbinon[4].

A nu se cunusce a dâta de custrusiùn du Puntassu, che a dev'ésse vegnüa inte in periudu cunpresu tra u segundu seculu primma de Cristu e u segundu seculu doppu Cristu. U stile de l'opera, de tipu ciamon ligüre-gallicu, u fa pensâ che a realisasiùn du punte a secce vegnüa intu cursu da ricustrusiùn da Via Julia Augusta osciüa da l'inperatù Adriàn tra u 124 e u 125 d.C.[5]. Infatti stu stile, caraterizon da ina strutüa inpìa da cocci e da prìe caciè intu calcestrüssu e dai tipici parapéti de blucchetti squadrè[6], u s'è svilupon in Pruvensa inti anni de l'inperatù Augustu, difundenduse in Ligüria sulu versu a fin du primmu seculu d.C. Pe cuntru però, u l'è puscibile che pe l'inpurtansa de l'opera de avertüa de ina növa stradda, a secce stèta purtâ da manodopera da âtri paisi, purtandu cusci a l'üsu de tecniche “innuvative” e diverse da quelle lucâli[5]. Dunde st'ipotesi a secce verificâ, u Pontassu u saieva in realtè ben dui seculi ciü antìgu, risalendu a l'etè de Augustu e da realisasiùn da Via Julia Augusta[7].

U punte u l'à cuntinuon a svolge a sò funsiùn pe paeggi seculi, armenu fina au spustamentu du turente de quarche dexina de metri ciü a punente. Cun l'interamentu de l'opera e l'abbasamentu du livellu da stradda, u l'è stètu dunca sfundon l'arcâ du punte, invece i parapéti, doppu esse stèti rialsè, i sun stèti riadatè a miage de cunfìn di orti da zöna[1]. Intu segundu dopuguèra, cu-a forte urbanisasiùn de l'area, u spustamentu de l'Aurelia de poco ciü a sud e l'avertüa da Via Romea (ancö Via di Puntassi) a nord, u Puntassu u l'à persu ogni funsiùn, permettendu cuscì u sò recuperu[4]. Liberon da ina buna parte de zunte sucesive[1], intu 1970 u l'è stètu dichiaron bèn de interesse culturâle[8]. D'ancö u Puntassu u l'è parte de in picìn giardìn püblicu, afacion in se in spassiu cu-ina reunda a le dedicon, saiè a di Largo Ponte Romano.

Descrisiùn

 
Detaggiu de ün di prufili de l'arcâ. U toccu de miagia a bluchetti de prìa u l'è parte du parapéto uriginâle du punte

U Puntassu u se tröva afacion in sa Via di Puntassi, che atraversa l'omonima regiùn, ai cunfìn tra u Burghettu e Löa e cunpresa tra i Prigè, a nord, e Olivette, verso sud, e u Buiùn, a punente.

Aa giurnâ d'ancö u picìn viadottu u apâre quèxi irricunuscibile, in quântu, pe-u spustamentu du scciümme versu punente e u rienpimentu du vegiu lettu, u sò livellu stradâle u s'è vegnüu a truvâ aa stessa altessa du terén circustante. Questu u l'à però salvaguardon l'integritè da parte interâ, che l'à permisciu de ricavâne facilmente e dimesciùi: lüngu in tüttu 22 metri, u l'axeva ina larghessa du ciàn stradâle de 6 metri e 20. U presentâva ina sula arcâ che gh'è reston ancùa i prufili, unicu cièu segnu da funsiùn uriginâle, mentre au centru u l'è stèta sfundâ, cun u materiâle ch'a furmâva ch'u l'è stètu aspurton pe abasâ de circa in metru a stradda. Dai prufili se ricâva furma e dimensciùn de l'arcâ, a tüttu sestu e cu-ina lüxe de 6 metri e 60 circa, ultre che in altessa mascima de 3 metri e trenta[9][2].

U se pö ancua vegghe i resti di parapéti, anche se paeggiu alterè rispettu aa sò furma uriginâle. Difatti u Puntassu u s'è truvon, in tenpi ciü recenti, a ésse utilizon cumme stradda tra i terén cultivè, cu-i sò parapéti che, segnandu u cunfin de numerusi orti, sun stèti inclusi inte sò miage de cinta, vegnindu cusci arsè e patìndu l'avertüa de quarche porte. Inoltre, in tenpi ciü muderni, u l'è stètu demulìu a râsu tèra a miagia de sustegnu du lâtu a valle da ranpa sinistra du punte, pe mettighe l'asfâltu da növa viabilitè[1].

Notte

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 Massabò, 1996, p. 226
  2. 2,0 2,1 (IT) Pontasso (ponte, infrastruttura viaria), in sce catalogo.beniculturali.it. URL consultòu o 29 òtôbre 2022.
  3. (IT) Touring Club Italiano, Liguria, TCI, 1982, p. 431, ISBN 88-36-50009-9.
  4. 4,0 4,1 Massabò, 1996, p. 224
  5. 5,0 5,1 Massabò, 1996, p. 228
  6. Massabò, 1996, pp. 231-232
  7. Massabò, 1996, pp. 228-229
  8. (IT) Pontasso - Provvedimento di tutela (PDF), in sce sigecweb.beniculturali.it. URL consultòu o 29 òtôbre 2022.
  9. Massabò, 1996, pp. 226-227

Bibliugrafìa

Âtri prugetti

Culegamenti esterni