A Nòrma clascica (in ocçitan: Nòrma classica) a l'é un tîpo di codificaçion adeuviòu pe a lengoa ocçitann-a. A l'é a nòrma ciù adeuviâ da-i studiôxi ocçitani e a l'é ascì a ciù antiga.

Pronùnçia de léite modìfica

Vocâle modìfica

grafema pronunçia generâle âtre pronunçie
a [a] alverniate e limosino:
  • [a] se a l'é tonica
  • [ɒ] se a l'é primma de l'acento tònico
-a finale, àtona [ɔ] nissardo e vivaroalpino: [a] (verso ascì Nîmes, Montpellier, Sète e in tutta l'Alvernia do sud)
-as finale, àtona [ɔs]
  • provensale: [ɔ] ([ɔs/es] inti verbi â 2ª personn-a do singolare)
  • nissardo: [a] ([as/es] inti verbi â 2ª personn-a do singolare)
  • vivaroalpino: [as]
  • alverniate: [a]
  • limoxin: [aː]
-an finale, tònica [a] ([an] inte paròlle foreste)
  • provensale, nissardo, vivaroalpino: [aⁿ]
  • limoxin e alverniate: [ɔ] ([aⁿ] inte paròlle foreste)
-an finale,àtona [ɔn]
  • provensale, nissardo, vivaroalpino, alverniate, limoxin: [ɔⁿ]
  • Nota - Arente da pronunçia de riferimento [ɔn], [ɔⁿ], se pêu sentî ascì [un], [uⁿ] in tanti dialetti. Quando a l'é tònica se pronunçia [ʊⁿ]
à [a]
á [ɔ]
  • provensale e nissardo: [e]
  • linguadocian orientâle: [ɛ]
ai [aj] provensale, vivaroalpino, alverniate, limoxin:
au [aw] provensale, vivaroalpino, alverniate, limoxin:
è [ɛ]
  • alverniate: [e]
  • limoxin: [e], ma no gh'é tanta diferénsa fra [e] e [ɛ].
e, é [e]
i * [i]* [j] dapeu'na vocale

* [i] ò [j] davanti a'na vocale

í [i]
-ion finale [ju]
ò [ɔ] nissrdo: [wa] in generâle, ma [ɔ] in âtre paròlle ( [wɔ, ɔ] in dötræ parlæ provensâli, linguadociane, vivaroalpine e alverniati)
ó [u]
o * [u]* [u] o [w] davanti a'na vocâle
oi, ói [uj] limoxin: [wej] (ascì in provensale marittimo)
oï, oí [ui] o [wi]
u * [y]* [w] dapeu'na vocale

* [y] ò [ɥ] davanti a'na vocale

Inte parlæ da còsta mediterranea, u a passa da [y] a [œ].
uè, ue [ɥɛ]
  • guascon: ue [we]
  • limoxin: ue [œ]
  • alverniate: [œ]
  • vivaroalpino, nissardo, provensale: ue [ɥe]
[jɔ (ɥɔ)]